Mascariciul - Spectacol aniversar Horatiu Malaele

"Măscăriciul" este un spectacol teatral de neuitat pentru orice spectator, chiar și pentru cei care rareori merg la teatru. Va rămâne multă vreme în memorie, amuzându-i copios și impresionându-i, oferindu-le o perspectivă nouă asupra actorilor și vieții lor. Este o istorie ilustrată a teatrului, o cronică a stilurilor actoricești, aflată mereu pe acea margine imperceptibilă (pe care Horațiu Mălăele o explorează atât de bine) între tragedie și parodia ei, între comedie și caricatura ei, între geniu și cabotin.

Svetlovidov, interpretat de Mălăele, este un actor la fel de mare pe cât este de cabotin. De ce? Pentru că o delicatețe înnăscută îl împiedică să fie sigur pe sine, forțându-l să se ia în râs. El este adevăratul măscărici, iar cântecul său de lebădă este o arie a măscăriciului. Dar și o lecție de actorie, deoarece Sufleorul, interpretat de Niculae Urs (pe care Mălăele l-a implicat într-o aventură a creației de o mare coerență, într-o reprezentare pitorească, mizerabilă și înduioșătoare a diferenței dintre artist și omul de rând), care știe pe dinafară nenumărate roluri, încălzit de vodcă, încearcă să le și interpreteze.

Spectacolul aduce laolaltă numeroase teorii teatrale care se intersectează, se exclud și se completează în această rapidă trecere a lui Mălăele prin marile roluri ale teatrului universal. Fiecare moment este minunat, și parteneriatul dintre Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Niculae Urs - care realizează un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - este extraordinar. Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci, privesc înapoi cu mânie, mândrie sau melancolie... se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice și stilistice, se bârfește, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre, din roluri jucate sau doar visate, dorite.

Aceste momente speciale sunt regizate și interpretate cu sensibilitate, edificiul pe care este construit întregul spectacol. Între Shakespeare și Cehov, între Lopahin și Lear, bufonul din Svetlovidov nu-l părăsește niciodată. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de sfârșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră și totală, în care se poate privi adânc, până în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, râsu'-plânsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie, însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă.

HORATIU MALAELE ( Vasili Vasilici Svetlovidov )
NICULAE URS ( Nikita Ivanici )

Regia: Horaţiu Mălăele