Stalpii societatii

de Henrik Ibsen

Scrisa in 1877, „Stalpii societatii” mi s-a parut mai actuala decat oricand, o afirmatie care sunt convins ca a fost valabila in toate epocile si sub toate tipurile de oranduire de-a lungul timpului. Rar intalnesti un text care sa atinga atat de profund si subtil aspecte universal valabile, care sa vorbeasca aceeasi limba pentru oameni din tari, culturi si mentalitati diferite. Poate mai putin in atentia publicului decat „Hedda Gabler” sau Nora, celebrele drame ale lui Ibsen, „Stalpii societatii” merge, in acelasi timp, pe introspectia psihologica, dramaturgul dovedindu-se un atent observator al naturii umane, dar si pe realizarea unei radiografii a societatii, surprizandu-i un soi de structura esentializata, o serie de puncte nodale reprezentative pentru dinamica unei comunitati marcate de jocuri de putere, de fatarnicie, tradari, ipocrizie. Vedem cum nevoia fireasca de a avea repere, modele demne de urmat este intampinata de dorinta celor puternici de a deveni si mai puternici, de a profita de bunavointa si increderea care i se arata. din Norvegia este recognoscibila si in prezent, cu tot jocul dintre aparenta si realitate, cu discursuri manipulatoare si tentative disperate de a conserva in ochii publicului o imagine impecabila de familie. In adaptarea pe care am realizat-o, m-am axat pe povestea concentrata in jurul familiei afaceristului Karsten Bernick, pastratorul unui secret ce i-ar putea ruina intreaga viata. Am incercat sa evidentiez aspectele pe care le-am considerat cele mai relevante pentru aceasta piesa: dincolo de nivelul socio-politic, de mentalitati, de rolurile ocupate de femei si de barbati in societate, piesa reaminteste de importanta adevaratelor valori, cele care nu tin de imaginea publica sau de o falsa etica, in spatele careia regasesti vidul moral. In esenta, „Stalpii societatii” contine un mesaj luminos, despre capacitatea omului de a se salva, de a fi curajos, de a-si recunoaste greselile si de a aprecia prietenia, iubirea, altruismul celor din jurul sau, devenind, astfel, mai bun.

Regia și scenariu: Dejan Jankovic

Scenografia: Alfred Samuel Mihailovici

Muzica: Bogdan Florinel Marinescu

Coregrafia: Sandra-Elizabeth Mavhima

Concept video-proiecție: Ciprian Duică

Distribuția:

Doamna Bernick – Ada NAVROT

Narator – Iulia-Alexandra DINU

Bernick – Karl BAKER

Lona – Teodora-Daiana PĂCURAR

Tonnesen – Tudor CUCU-DUMITRESCU

Martha – Andreea TĂNASE