Recitindu-l pe Shakespeare...

Recitindu-l pe Shakespeare...
Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori

Recital al actorului Emil Boroghină, Societar de Onoare al Teatrului Naţional Marin Sorescu, Craiova

• Scenariul: Emil Boroghină
• Durata: 1 h

Spectacol prezentat la Festivalul Shakespeare de la Erevan, Gdansk, Gyula și Craiova, la Gala recitalurilor dramatice de la Bacău, la festivaluri importante de la New York, Montreal, Ottawa, Toronto.

Emil Boroghină, directorul Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, fondat în 1994, a fost actor și apoi directorul Teatrului Național din Craiova. Acesta este locul unde i-a creat celebrului regizor român Silviu Purcărete o platformă internațională. Emil Boroghină a conceput prima dată ideea recitalului său cu aproximativ treizeci de ani în urmă, adaptându-l acum să corespundă cerințelor de azi. Totuși, el nu a schimbat structura și a păstrat, de asemenea, legăturile pe care le făcuse înainte între Shakespeare și fragmente extrapolate din scriitorii români Mihai Eminescu și Geo Bogza. Poemul „A fi sau a nu fi” de Geo Bogza, pe care Emil Boroghină îl recită la început, merită să fie citat aici în totalitate pentru a indica tonalitatea și direcția spectacolului său. Recitalul, deși amplu ca gamă, este prezentat intim – omagiul modest al unui actor adus seriozității adânci a operei shakespeariene. Iată citatul, în traducerea Iolandei Mănescu: „A trăit pe pământul acesta, care de departe are forma unei portocale, un om, un englez, cu numele de William Shakespeare. De patru sute de ani, bărbați şi femei aparținând celor mai felurite popoare, rostesc, în ceasuri unice, cuvintele în care el a pus să se zbată, ca talazurile mării între țărmuri stâncoase, întreg tumultul destinelor omenești: A fi sau a nu fi?...”

Marile teme din monologul lui Hamlet se succed, transmițând, prin selecția făcută de Emil Boroghină, sensul lor profund, la fel ca, de altfel, și cele din „Lumea-i un teatru” din Cum vă place. Ecourile provoacă alte ecouri, de la vorbele regelui Lear „Noi, când ne naștem, plângem că intrăm/ Pe-această mare scenă de bufoni” și până la Sonetul 110 „E-adevărat. Am umblat/ De colo-colo și m-am înfățișat vederii/ Cu un surtuc bălțat.”

Trimiteri și asocieri se derulează de la un citat la altul, acoperind o gamă amplă din operele lui Shakespeare, inclusiv din piesele istorice.

Maria Shevtsova, „Shakespeare in Summer, Report on the Gyula Shakespeare Festival, 2013”, New Theatre Quarterly, Cambridge

Sonetul 66 pare să fi fost laitmotivul neoficial al celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova și București.

Ne bucurăm că anul acesta am avut privilegiul de a fi martori la o întâlnire unică. Aflat încă sub semnul întrebării la începerea festivalului, dar și de aceea febril așteptat, un „recital actoricesc” special, de tipul one night only, a avut loc în seara de duminică, 29 aprilie. Cuvintele sunt însă̆ impropriu folosite. Astfel s-a confesat Emil Boroghină într-un interviu acordat Danei Ionescu pentru Yorick. Și astfel ne-a mărturisit celor prezenți în Sala Studio a Naționalului craiovean. Scopul nu s-a dorit a fi un „recital de actor”, ci mai curând un episod al unei aventuri personale cu Shakespeare, aventură începută acum o jumătate de veac. O recitire împreună a versurilor sale, așa cum credincioșii citesc și recitesc Biblia. Iar noi, puținii aleși, am trăit sentimentul că asistăm la un act sacral, la o spovedanie. Într-un spațiu gol, tăcut, o cutie cu pereți negri, un om în negru intră cu o carte sfântă în mână. Nu mai este tânăr, dar părul alb, strălucitor ca o aură, îl luminează̆. Un actor față̆ în față̆ cu publicul său? Nu. Mai curând, un om recitând Shakespeare pentru prieteni. Din când în când, doar vocea-i se aude fantomatic, de departe, în dialog cu sine însuși. Ca într-o oglindă sonoră. Un dialog încărcat de teatralitate. O oră de emoție în doze concentrate. Sonetul 66, monologul celor șapte vârste, magia lui Puck sau vrăjile reginei Mab... Regi, împărați – lumea-i a lor, dar lumea e smintită, la fel și rânduiala. Danemarca e o închisoare, lumea e o închisoare, iar omul e singur. Om-capodoperă în vremuri care-au luat-o razna. Nu doar Hamlet are dileme și întrebări existențiale. Actori, bufoni, nebuni – suntem cu toții deopotrivă̆ istoviți. Vino, moarte, de mă ia / Sa mă culci sub cetini grele – mai zice Feste, iar Prospero se leapădă̆ de magie. Vrăjile s-au destrămat... Piesa-i gata, trag oblonul, / Tii, ce ploaie e afară! / Dacă v-a plăcut bufonul, / Mai poftiți și mâine seară - rostește omul Emil Boroghină la finalul unei întâlniri aproape de taină, caldă, intimă și cât se poate de discretă, așa cum și-a dorit-o. Ne bucurăm că ea a existat și pentru noi, că nu s-a consumat doar în sine.

Maria Zărnescu, Craiova International Shakespeare Festival, Critical Stages – The IATC Webjournal, Seul, 2012