CANCÚN

de Jordi Galcerán

• Traducerea: Luminița Voina-Răuț
• Reme – Cerasela Iosifescu
• Vicente – Gabriel Răuță
• Laura – Ada Navrot
• Pablo – Alex Jitea
• Scenografia: Andrada Chiriac
• Regia, lighting design și ilustrația muzicală: Felix Alexa

Ceea ce trebuia să fie o vacanță relaxantă în faimoasa stațiune Cancun se transformă pentru cuplurile Reme – Vicente și Laura – Pablo, căsătoriți și prieteni de douăzeci și cinci de ani, într-un moment al adevărurilor nespuse și al dorințelor secrete, într-un joc al lui „ce-ar fi fost dacă...”. Cum ar fi evoluat viața personajelor dacă partenerul de viață ar fi fost altul, dacă ar fi avut o altă meserie, dacă ar fi fost mai fericite făcând alte alegeri. O comedie subtilă de dialog și de situație, Cancun este, în același timp, o meditație asupra felului în care de multe ori un eveniment ce pare nesemnificativ schimbă pentru totdeauna cursul vieții. Se mai poate schimba ceva, mai sunt posibile un nou început, o nouă iubire?  

„«Cancún» este un spectacol despre fragilitatea relațiilor umane. Despre cât de relativă și ambiguă e fericirea în cuplu, în viață în general. Despre frustrări adunate în zeci de ani, care izbucnesc violent în prezentul concret și în lumi imaginare ale psihicului fiecăruia dintre noi. O comedie amară despre descompunerea senzațiilor sufletești cele mai intime, despre cât de sublimă, dar și ridicolă e viața însăși. «Cancún» e despre noi toți, aflați uneori față în față cu noi înșine.” (Felix Alexa)

Jordi Galcerán (n. 1964, Barcelona), dramaturg, scenarist și traducător catalan, a devenit recunoscut la nivel internațional pentru piesa Metoda Grönholm (2013), montată în peste 60 de țări. A adaptat pentru scenă opere literare, a tradus și a semnat împreună cu compozitorul Alberto Guinovart musicalurile Gaudi (2002) și Parais (2005), ambele recompensate cu Premiul Butaca pentru cele mai bune musicaluri. A scris mai multe scurtmetraje, scenarii de televiziune și de film.

Prima montare a piesei Cancun a avut premiera mondială la Teatrul Borras din Barcelona, în noiembrie 2008. Ulterior, autorul a realizat o serie de modificări ale piesei, varianta finală fiind jucată în 2014, la Teatrul Infanta Isabel din Madrid.
„La o simplă trecere în revistă a tot ceea ce am scris în viața mea, un singur lucru îmi vine în minte: jocul. În toate piesele mele, jocul este primordial. Personajele se joacă între ele, spectacolul se joacă cu publicul, intriga abundă în concepte ludice... Și așa și trebuie să fie, pentru că eu însumi îmi concep propria scriitură ca pe un joc.”

Nu încerc niciodată să fiu orginal la un nivel formal, nu îmi propun să fac experimente în ceea ce privește limbajul teatral. Ceea ce încerc să fac este să găsesc povești care au ceva special. Piesele mele sunt clasice ca formă  și încerc să le concep cât mai simplu posibil. Dacă am cum să le spun într-o singură scenă, un singur act, o fac. Teatrul nu poate lupta cu filmul sau literatura prin trucuri narative. Nu așa poate câștiga teatrul. Teatrul câștigă printr-o poveste bună și actori buni. Cuvânt și interepretare.

(Jordi Galcerán)