Boema

La bohème, compusă în 1895, reflectă în totalitate măiestria cu care compozitorul Giacomo Puccini s-a raportat la considerentele curentului verist și orientarea spre realitate a operei italiene în a doua jumătate a secolului XX. Evitând exagerările cu care erau redate adesea dramele personale, problemele de natură psihologică, Puccini și-a transmis într-o manieră puternic individualizată mesajele de protest la adresa asupririi (Tosca), sau privind condițiile mizere din cartierele mărginașe ale Parisului anilor 1830, unde își duceau existența mulți dintre tinerii intelectuali. Acestea fac și subiectul romanului în serie Scènes de la vie de bohème al lui Henry Murger, publicat în 1851 sub forma unitară a unei cărți intitulate La vie de bohème, care relatează un episod din ,,viața veselă și teribilă” a unor artiști și are un fond autobiografic.