Art mania final poster afis

Abonament 2 zile ARTmania Festival 2019 - Sibiu

ARTmania Festival 2019, cel mai mare festival rock din România, îți dă întâlnire pe 26 - 27 iulie 2019, la Sibiu, cu unele dintre cele mai mari nume ale scenei rock internaționale: Dream Theater, Opeth, Architects, Wardruna, Madrugada, Alcest, Fjørt și Möbius.  

DREAM THEATER (SUA), pionieri ai genului progressive-metal, vor aduce la ARTmania Festival „Distance over Time”, cel de-al 14-lea material de studio, scos în cei peste 30 de ani de carieră.


James LaBrie (voce), John Petrucci (chitară), Jordan Rudess (clape), John Myung (bass) și Mike Mangini (tobe) au terminat de înregistrat recent albumul „Distance over Time” și afirmă că „frăția” dintre ei e mai puternică decât oricând.

Dream Theater a luat ființă în 1985, în jurul unui nucleu format din Patrucci, Myung și Portnoy. La acel moment, cei trei erau studenți ai Colegiului de Muzică Berklee, iar trupa a fost numită „Majesty” în primă fază. După 33 de ani, două nominalizări la Grammy și 15 milioane de albume vândute, grupul se consideră pe deplin matur din punct de vedere creativ și promite un material monumental, în care, cu virtuozitatea impresionantă de astăzi, trupa se întoarce la origini pentru a învia atât partea heavy, cât și pe cea proggy. Totul, așa cum spune Petrucci, pentru o muzică pe care o cântă cu super-plăcere.

Pe lângă miile de fani complet fascinați de muzica lor, Dream Theater mai are o legătură strânsă cu România: primul lor concert în țară, la București, în 2002, a fost înregistrat și inclus ca „official bootleg” în discografia trupei.

Cei care vor veni să vadă concertul din Piața Mare din Sibiu s-ar putea bucura și de câteva piese din deja clasicul „Metropolis II: Scenes from a Memory”, albumul lor din 1999, pe care trupa îl va reproduce live integral (cel puțin în prima parte a turneului, care va avea doar concerte „an evening with”), pentru a marca împlinirea a 20 de ani de la lansare.

OPETH (SUEDIA), unul dintre cele mai cunoscute nume ale industriei muzicale internaționale, revine pe scena ARTmania Festival la 10 ani de când a urcat pe scena din Piața Mare și a concertat în premieră în România. Trupa suedeză care a redefinit un întreg gen, a demontat convențiile muzicale și nu a încetat să își surprindă fanii, a fost înființată la iniţiativa lui Mikael Åkerfeldt, în 1990, într-una dintre suburbiile orașului Stockholm, Suedia.


Cu 12 albume la activ, intense, variate și bogate stilistic, Opeth se numără printre cele mai bune proiecte muzicale de pe mapamond, fie că vorbim despre show-urile live sau despre albume. De-a lungul carierei, trupa a parcurs un traseu stilistic foarte divers și interesant: cu „Orchid” (1995) a redefinit granițele death metal-ului. Șase ani mai târziu, cu „Blackwater Park”, a atins culmile muzicalității specifice genului, pentru ca „Damnation” (2003) să spargă normele consacrate. Cinci ani după aceea, „Watershed” a marcat încheierea capitolului death metal după vizitarea și surprinderea celor mai întunecate colțuri și a celor mai brutale nuanțe ale sale. În 2014, albumul „Pale Communion” a reprezentat puntea de trecere oficială către genul progresiv, marcată de o îmbinare și interpretare inedită, contemporană, a tonalităților specifice anilor ‛60, ‛70 și ‛80.   

Drept dovadă pentru reușitele muzicale ale trupei stau nu doar recenziile pozitive ale criticilor de specialitate, ci și un premiu Grammy pentru „Cea mai bună prestaţie Hard Rock” din Suedia și adjudecarea a nenumărate poziții în topurile internaționale, precum Billboard 200. Opeth este un nume care nu va cădea pradă timpului, ci se va reinventa mereu pentru a deveni mai bun.

Norvegienii de la MADRUGADA sunt actorii unei duble premiere: pentru prima dată în concert în România și pentru prima dată reuniți după o pauză de 10 ani, trupa alegând ca ARTmania Festival să facă parte din turneul lor de revenire. Acest tur de forță european marchează 10 ani de la lansarea legendarului lor album de debut, „Industrial Silence”, motiv pentru care pe scenă vor urca 3 dintre cei 4 artiști care au format inițial Madrugada: Sivert Høyem, Frode Jacobsen și Jon Lauvland Pettersen.  

Madrugada, care înseamnă „ora albastră” în spaniolă și portugheză (perioada gri-albastră care precede răsăritul), a fost înființată în 1993 în oraşul norvegian Stokmarknes. Numele le-a fost sugerat membrilor trupei de unul dintre prietenii lor, un poet care compunea și texte ale pieselor. În cei peste 13 ani de existență, trupa a lansat șase albume, unele ajungând cele mai vândute albume din Norvegia și aducându-le cinci premii în cadrul anualei „Spellemannprisen”, echivalentul norvegian al premiilor Grammy (la categoriile „Cel mai bun album rock”, „Cel mai bun cântec” și „Cel mai bun Spellemann al anului”), două premii „Alarm awards” și numeroase trofee pentru vânzările obținute de lucrările lor.

WARDRUNA, cunoscută publicului larg din România în special datorită serialului Vikings, este o trupă norvegiană de neo/dark folk ce exporează adâncimile și misticismul culturii tradiționale nordice, reinterpretate într-un stil contemporan, cu accentuate note de mister.

Înființată în 2003 de Einar Kvitrafn Selvik, trupa a impresionat iubitorii neofolk-ului cu hipnoticul lor album de debut, intitulat „gap var Ginnunga”, primul din trilogia muzicală „Runaljod”, ce stă sub semnul a 24 de rune. Fiecare înregistrare inclusă pe unul dintre cele trei albume a fost realizată în natură, în locuri sau circumstanțe relevante pentru fiecare dintre cele 24 de rune.
 
În perioada care a urmat lansării primului album, formația s-a concentrat pe adaptarea pieselor la cerințele concertelor live. Efortul a fost încununat de succesul pe care l-au cunoscut apoi în seria de show-uri, ce a culminat cu reprezentația susținută la Muzeul Norvegian de Nave Vikinge, în fața lui „Gokstad”, un vas vechi de 1.100 de ani.

Cel de-al doilea album al trilogiei, „Yggdrasil”, a fost adus la viață cu ajutorul celor mai vechi instrumente tradiționale nordice și al anticelor ritmuri poetice, potențate de versurile scrise în norvegiana veche sau în dialectele care au precedat această limbă. Sunetele străvechi născute de instrumentele tradiționale sunt completate de muzicalitatea vocilor, ale șoaptelor sau incantațiilor și de sound-uri venite din surse mai puțin abordate în mod obișnuit, ca: sunetele copacilor, ale pietrelor, apei sau ale torțelor aprinse.

Ultimul album al trilogiei, intitulat „Runaljod – Ragnarok”, a fost lansat spre finalul lui 2016 pentru a conduce ascultătorul mai departe, în călătoria inițiatică lansată cu ocazia înființării trupei.

La cea de-a 14-a ediție ARTmania Festival, Wardruna își va încânta fanii și cu piese de pe ultimul album al trupei, „Skald”, ce va fi lansat spre finalul lui noiembrie 2018. „Skald” promite multe surprize ascultătorilor, purtându-i într-o aventură muzicală aflată în afara bogatului peisaj sonor pentru care Wardruna a devenit faimoasă. Noua abordare, directă, dar la fel de intensă, va cufunda călătorii într-o îmbinare mistică de poezie, voce și sunetele străvechi ale instrumentelor tradiționale.


ALCEST, înființată în 2000 de Neige (Stéphane Paut), a început ca un proiect solo de black metal, dar a ajuns să fondeze un nou subgen muzical, numit „blackgaze”, ce îmbină elemente ale muzicii black metal şi sheogaze într-un sound cu adevărat unic.

Traseul artistic al grupului a început cu EP-ul „Le Secret” (2005), cu „Souvenirs D'Un Autre Monde” (2007), „Écailles De Lune” (2010) și „Les Voyages De L'Ame” (2012), considerate drept piatră de temelie a sound-ului blackgaze (în special „Le Secret”). „Souvenirs d’un Autre Monde“, spre exemplu, a surprins audiența cu un mod de expresie cu totul nou pentru scena metal, original și controversat, generat de îmbinarea sound-ului cold raw black metal cu acorduri melancolice, melodioase, dar și cu elemente clare de shoegaze.

În 2014 a urmat „Shelter”, material care a marcat o turnură semnificativă a direcției dinspre metal către un sound care se înscrie mai mult în estetica dream-pop, lucru ce a generat reacții contradictorii printre fanii trupei, dar care a demonstrat abilitatea formației de a merge în zone neexplorate încă și care a deschis porțile către muzicofili prezenți pe alte segmente.

Următoarea lansare însă, „Kodama” (2016), reprezintă revenirea trupei la rădăcinile blackgaze, sound pentru care proiectul a devenit cunoscut, de altfel. Materialele incluse aici combină elementele poetice cu abordările întunecate, toate înscrise în efortul duo-ului francez de a experimenta și a găsi maniere de expresie surprinzătoare.  

Complexitatea acestui album poate fi observată chiar din titlul ales. „Kodama” este un cuvânt cu dublă semnificație în limba japoneză - de „ecou” sau de „copacul vieții” și a fost inspirat de anime-ul „Prinţesa Mononoke” (1997) a regizorului japonez Hayao Miyazaki. Întocmai ca personajul principal al anime-ului, albumul tratează în profunzime ideea de dezrădăcinare, dată de sentimentul de „a nu aparține vreunui loc” și de alternanța sfâșietoare între două lumi contradictorii (reprezentate chiar și de opoziția oraș – natură sau lume fizică – lume spirituală).

Se spune că piesele Alcest sunt puternic influențate de lumea viselor și de arsenalul de simboluri și senzații cu care aceasta este populată. Multe dintre compoziții stau sub semnul viselor pe care Neige le avea în copilărie - despre un tărâm imaginar, un fel de „Fairy Land” sau „cealaltă lume”, un loc al sinesteziei, plin de culori, forme și sunete care nu există pe Pământ. Chiar și numele grupului, Alcest, ține cont de lucruri din afara acestei lumi. Cuvântul în sine nu are vreo semnificație anume, dar a fost ales de Neige datorită modului diferit în care acesta sună („Al-sest” - al'sɛst ).

Neige (Stéphane Paut), creierul acestui proiect muzical, este unul dintre cei mai activi muzicieni ai underground-ului francez de metal, de-a lungul timpului artistul aducându-și contribuția în trupe precum Peste Noire, Mortifera, Phest sau Amesoeurs, pentru a numi câteva dintre ele.

Grupul a fost fondat în 2004, în Brighton (Marea Britanie), de către gemenii Dan și Tom Searle și are în palmares titlul de „Best British Live Band”, melodiile lor fiind descrise drept „imnuri impresionant și complex meșteșugite” de către cunoscuta publicație britanică The Guardian.

Inițial, proiectul se numea "Counting the Days" și avea un sound  aspru, dominat de o energie haotică și de ritmuri complexe, compozițiile fiind puternic influențate la vremea respectivă de „The Dillinger Escape Plan”. După lansarea primelor două materiale („Nightmares” – albumul de debut, în 2006; „Ruin” în 2007) și „Dead Swans”, un split EP (2008), grupul a semnat cu label-ul Century Media Records, cu care a și produs cel de-al treilea album „Hollow Crown” (2009).  

Dacă prin „Here and Now” (2011) au încercat să schimbe direcția înspre post-hardcore melodic, următorul material, „Daybreaker” (2012), a marcat reîntoarcerea la sound-ul cu care s-au făcut remarcați, dar și atingerea echilibrului dintre părțile melodice și cele dure/ aspre care au dominat începuturile ARCHITECTS. „Daybreaker” a reprezentat și momentul în care și-au făcut apariția versurile legate de temele politice serioase prezente pe agenda publică, aflate în contrast cu subiectele amuzante abordate în piesele lor vechi.

ARCHITECTS au la activ și un documentar, „One Hundred Days: The Story of Architects Almost World Tour”, lansat în 2013, anul în care au bătut palma cu Epitaph Records (label american independent condus de Brett Gurewitz, chitaristul trupei optzeciste de punk-rock „Bad Religion”). Sub Epitaph Records, trupa a adus pe piață „Lost Forever // Lost Together” (2014), albumul despre care se spune că le-a obținut faima și aprecierea criticii internaționale de specialitate, propulsându-i printre cele mai apreciate nume de pe scena muzicală mondială.

Anul 2016 a venit cu cel de-al șaptelea album de studio, „All Our Gods Have Abandoned Us”, dar și cu un moment foarte greu pentru trupă – trecerea în neființă a lui Tom Searle (membru fondator și principalul compozitor), după o îndelungată luptă cu cancerul. Cum Dan (fratele geamăn al lui Tom) sublinia, acest moment a reprezentat punctul în care „am început să mă întreb «ce a mai rămas pentru mine, pentru noi?»”, un moment în care „noi, care suntem în primul rând un grup de prieteni, trebuia să găsim ceva”, așa cum bine completa vocalul Sam Carter.

Iar soluția a fost găsită, după cum povestește Dan Searle: „aveam două opțiuni: să credem că lumea în care trăim este un loc oribil și să lăsăm lucrurile să ne înfrângă sau să lăsăm tot ceea ce ni se întâmplă, indiferent dacă e bun sau rău, să ne inspire să trăim viața pe care Tom și-ar fi dorit să o avem. Și am ales să mergem pe cea de-a doua variantă”.     

Rezultatul acestei alegeri grele poate fi auzit pe „Holy Hell”, primul album lansat după dispariția lui Tom Searle. Acest material e considerat de membrii ARCHTECTS drept o mare responsabilitate pentru că, potrivit lui Dan: „Ne-a fost teamă ca oamenii să nu desprindă un mesaj greșit din piesele de pe noul album. Pentru a preveni asta, am încercat să lăsăm o urmă de lumină care să fie zărită la capătul tunelului de toți cei care trec sau au trecut, ca și noi, prin experiențe grele”. „Holy Hell” este cel de-al optulea album al formației și a fost lansat în noiembrie, acest an, simultan cu debutul celei mai noi piese „Hereafter”, al cărei videoclip poate fi văzut aici: http://bit.ly/ARCHITECTS_DeathIsNotDefeat

Istoria trupei germane de post-hardcore FJØRT a început în Aachen în 2012. Imediat după lansarea primului lor EP, sub umbrela Through Love Records, grupul a început să câștige rapid teren pe scena locală.

Efervescența creativă a continuat să anime trupa, astfel că, la foarte scurt timp, aceasta a lansat alte trei noi albume care au primit reacții pozitive. Succesul le-a adus ocazia a de urca pe scenă alături de cunoscute nume internaționale în turnee sold-out, să ofere show-uri care debordează de energie și să miște mulțimile, în ciuda faptului că Fjørt este compusă din numai trei membri.

Dacă, adeseori după atingerea succesului comercial, multe trupe aleg să își domolească ritmul și virulența compozițiilor, optând pentru abordări mai sigure, Fjørt face exact contrariul. Continuă cu încăpățânare să experimenteze și să exploreze noi căi de expresie muzicală, uneori greu de prevăzut, ce oscilează între abordări agresive sau hardcore și direcții pline de visare, caracteristice influențelor post-rock din sfera celor întâlnite la Mogwai sau Envy.

Mantra ce animă duo-ul slovac MÖBIUS este una care surprinde în numai câteva cuvinte sentimentul care descrie, de cele mai multe ori, realitatea societății contemporane: vorbele sunt de prisos, iar liniștea și vidul intern pe care ni-l provoacă este adeseori inconsolabil.

În ciuda aparențelor, între formație și topologie există o strânsă legătură. Numele „Möbius” vine de la cel al inventatorului acestei discipline, Ferdinand Möbius. Rigoarea și precizia matematică, preocuparea pentru plasarea în spațiu a obiectelor cu proprietăți speciale se regăsesc, în esență, și la acest grup. La fel ca știința care i-a inspirat, Möbius acoperă o gamă largă de frecvențe, cochetând în călătoriile lor muzicale cu influențe de stoner rock, doom sau sludge metal (subgen al muzicii heavy metal care îmbină elemente de doom metal și hardcore punk, uneori încorporând influențe din grunge și noise rock).

Cel de-al patrulea album al trupei, „The Magic of Macabre”, care a urmat demo-ului „Path of Nothingness”, stă dovadă pentru complexitatea încăpățânată și tonurile riff-urilor întunecate și agresive pe alocuri, completate de ritmuri care definesc mantra duo-ului slovac.

ARTmania Festival, primul festival românesc care a dezvoltat în România ideea de îmbinare dintre artă și divertisment („entertainment”), este o platformă dedicată promovării tuturor formelor de expresie artistică inspirate din cultura rock.   


De-a lungul edițiilor sale, ARTmania s-a consacrat drept principal promotor regional al proiectelor muzicale contemporane. Însă, ARTmania Festival nu înseamnă doar concerte ale unor mari formații internaționale și locale. Muzica este componenta de bază de la care a pornit totul, însă, reprezintă doar o parte din experiența pe care festivalul a dorit să o ofere iubitorilor de artă din România și din străinătate.

 

Încă de la începuturi, ARTmania a fost gândită ca o platformă culturală menită să ofere publicului cât mai multe evenimente și moduri de a experimenta forme variate de expresie artistică, precum: concerte, expoziții, lansări de carte sau proiecții de film. Acest spațiu comun de întâlnire al artiștilor și al publicului la nivelul sunetului, culorilor, imaginilor sau literelor, găzduit de Piață și de cetatea medievală, creează spațiul de poveste și magia care reprezintă, în esență, spiritului festivalului.

 

Fiind cel mai longeviv festival rock din România și una dintre mărcile cu cea mai îndelungată tradiție de pe scena culturală regională, ARTmania și-a conturat propria identitate prin intermediul unui concept îndrăzneț și al unui ambient special: Piața Mare a uneia dintre cele mai frumoase cetăți medievale din Estul Europei.

 

ARTmania explorează mereu drumuri noi, capitalizând experiența edițiilor anterioare, când pe scena festivalului au urcat o serie de artiști și de trupe importante, de la Steven Wilson, Peter Hammill, Serj Tankian și Devin Townsend, la Die Toten Hosen, Nightwish, Within Temptation, HIM, Tarja Turunen, The Gathering, The Sisters of Mercy, Anathema, Apocalyptica, Lacuna Coil, Helloween, Lacrimosa, Poets of the Fall sau Deine Lakaien, printre mulți alții.      

BILETE DISPONIBILE
In acest moment nu sunt bilete disponibile.
© Copyright Ticket Technologies 2019. Toate drepturile rezervate.