Nocturn. Gigi Caciuleanu / Confesiuni - FNT

„Nocturnele, spectacole initiate de Miriam Raducanu la propunerea tot atat de curajoasa a Margaretei Niculescu, emblematica directoare a teatrului de marionete Tandarica, din Bucuresti, au reprezentat atat pentru noi, artistii, cat si pentru spectatori niste momente si prilejuri de evadare. Acele Nocturne, poate mai mult chiar decat o serie de spectacole-cult, sunt o metafora, daca nu a libertatii, cel putin a unei eliberari. Un drum pe care il tot parcurg, DUS/INTORS, cu fiecare dans, cu fiecare spectacol, poem sau desen: DE LA METAFORA, cea a poeziei, LA ale miscarii nenumarate METAFORE.” (Gigi Caciuleanu)

«Primele coregrafii „de capul meu”, pot sa afirm, chiar daca acest lucru poate suna cam straniu, ca le-am facut la radio…

Era inainte de Nocturne. Miriam plecase pentru un timp in SUA, iar eu ramasesem… de capul meu! Si iata ca mi s-a ivit posibilitatea sa particip la niste recitaluri. Sa dansez.

Ceea ce am si facut. „Pe rupte”. Pe versuri de mari poeti, spuse de imensi actori… Intr-o serie de evenimente de poezie puse in scena, la sala Radio, de Elena Negreanu. Atunci am gustat pentru prima oara, in mod “profesionist”, ce este libertatea. O libertate de creatie care, pe deasupra, era si super-bine primita de catre un public extrem de „special”.

Tot atunci incepusem sa scriu primele mele texte, sa trasez pe tot ce-mi cadea sub mana, desene si vorbe. Incercand sa raspund la primele intrebari despre ceea ce mi se intampla: creatie, dans, CORE-GRAFIE…

Apoi Miriam s-a intors in tara si au inceput Nocturnele! Pentru mine, o treapta in plus pe scara libertatii…

Un eveniment nocturn reprezinta o metafora a evadarii. Noaptea se deschid portile si ferestrele viselor.

Insa chiar si atunci cand cineva nu se refugiaza in vis, ci, pur si simplu, are chef „sa iasa la dans”, o face nu numai din dorinta de a petrece. Mai mult decat atat, acest lucru reprezinta, fie chiar si de o maniera inconstienta, cautarea unei anume sinceritati cu sine insusi.

Un corp care danseaza nu minte. Asa cum nu mint nici aventurile pe care omul le traieste in libertatea visului.

Nocturnele, spectacole initiate de Miriam Raducanu la propunerea tot atat de curajoasa a Margaretei Niculescu, emblematica directoare a teatrului de marionete Tandarica, din Bucuresti, au reprezentat atat pentru noi, artistii, cat si pentru spectatori niste momente si prilejuri de evadare.

Acele Nocturne, poate mai mult chiar decat o serie de spectacole-cult, sunt o metafora, daca nu a libertatii, cel putin a unei eliberari.

Am avut norocul sa fiu alaturi de Miriam de la primul Nocturn pana la al VI-lea.

Nu dansam alaturi de o dansatoare sau coregrafa, si mai putin profesoara, dansam cu o idee, cu o METAFORA, in sensul brancusian, cu o Maiastra. Miriam Raducanu.

Nocturnele mi-au „deschis” nu numai mintea dar mi-au „descuiat” si corporalitatea. De atunci integrez mereu, ideea ca trupul ca si verbul/vorba sunt instrumente in slujba aceluiasi tip de metafore.

Chiar de la inceputuri, Nocturnele – au tratat Dansul ca fiind si Poezie si Vis.

O „rudenie” care nu numai ca mi-a convenit, la care nu numai ca am aderat dar care m-a si format ca artist.

Nu din intamplare cel mai recent spectacol realizat de Miriam pentru si cu „al meu” dans-actor, Lari Giorgescu, la O! cat de independentul UNTEATRU, pe versurile actorului-poet Emil Botta, se numeste: Poezia Visului. O creatie de factura, si in continuitatea, Nocturnelor.

Un drum pe care il tot parcurg, DUS/INTORS, cu fiecare dans, cu fiecare spectacol, poem sau desen: DE LA METAFORA, cea a poeziei, LA ale miscarii nenumarate METAFORE.» (Gigi Caciuleanu))

Ideea, conceptul, scenariul, regia și interpretarea: Gigi Căciuleanu

Coregrafii: Miriam Răducanu, Gigi Căciuleanu 

Cu:

Lari Giorgescu, Lelia Marcu-Vladu, Alina Petrică și soprana Oana Berbec

Cu participarea excepțională a maestrului Virgil Ogășanu

Consultant: Silvia Ghiață

Producători: Fundația Art Production și Gigi Căciuleanu Romania Dance Company

Cu sprijinul: JTI

Durata: 1h 30min