A ta ... Anne F.

Spectacolul
" A ta ... Anne F. " 
 după "Jurnalul Annei Frank" 
Dramatizare, adaptare si regie
Leti Brânzia

Dramatizare și adaptare după  ”JURNALUL ANNEI FRANK”, regizat de Leti Brânzia și susținut de elevii Liceului de Arte ”Hariclea Darclee”, specializarea Arta Actorului.
Pentru spectator, acest spectacol se dorește a fi o temă de refleție supra ororilor celui de-al Doilea război mondial în contextul actual și o pagină de istorie așa cum a descris-o în Jurnalul său, Anne Frank.
Povestea Jurnalului începe la 12 iunie 1942, cu o descriere a aniversării Annei, care își documentează experiențele tipice ale adolescenței, cum ar fi relațiile cu familia, colegii de clasă, idilele adolescentine și altele.
Înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, familia Frank se stabiliște în Olanda, la Amsterdam. După invadarea Ţărilor de Jos de către Germania nazistă, soarta evreilor de aici, devine similară cu a celor din Germania, Polonia și din întreaga europă.
O vreme, Otto Frank reuşeşte să-şi menţină din umbră conducerea fabricii de geamuri Opekta, graţie ajutorului prietenilor şi angajaţilor săi olandezi. Îşi dă seama că, pentru a scăpa de deportare, întreaga familie trebuie să se ascundă, într-un loc în care să supraviețuiască până la finalul războiului. Astfel, amenajează în acest scop, în secret, într-un sector din clădirea fabricii din Prinsengracht 263, în spatele unor birouri, aşa-numita Anexă, unde vor locui împreună cu prietenii lor familia Van Daan și domnul profesor Dussel, până vor fi descoperiți de nemți în august 1944 și arestaţi de serviciul de informaţii şi spionaj al SS, probabil în urma unui denunţ și duși în lagărele de concentrare.
Cei opt locatari ai Anexei vor reuşi să supravieţuiască datorită ajutorului „protectorilor" lor olandezi d-l Miep și d-na Bep, curajoşii prieteni şi colaboratori ai lui Otto Frank.
Anne consemnează în cei doi ani de clandestinitate, în jurnalul său numit ”Kity” mici povestiri și reflecții despre tot ce s-a-ntâmplat în viața ei de dinainte de Anexă, și după...
Își petrece adolescența în ascunzătoare, iar scrisul zilnic în jurnal progresează de la observații zilnice, la reflecții asupra umanității, a vieții și a iubirii. Începe să își pună la îndoială propria identitate, în timp ce se străduiește să înțeleagă de ce evreii sunt expuși la astfel de atrocități și își subliniază dorința de a fi privită ca individ, și nu ca membru al unui grup persecutat. Pe măsură ce timpul trece, ea se confruntă cu o altă dilemă majoră și anume sentimentul de singurătate și de greutăți care începe să-și pună amprenta asupra stării sale de spirit, simțindu-se extrem de singură, constant pedepsită și având impresia că toată lumea o disprețuiește.
Cei opt locatari ai Anexei au fost deportaţi în lagărul Westerbork de pe teritoriul Ţărilor de Jos, și urcaţi în ultimul tren care a plecat spre Auschwitz.
Transferate în lagărul Bergen-Belsen, Anne şi sora ei Margot au murit (se crede), de tifos, în 1945. Toți colocatarii din Anexă și-au găsit sfârșitul în lagărele de concentrare, cu excepţia lui Otto Frank... care rămas la Auschwitz și eliberat de trupele sovietice la sfârşitul lui ianuarie 1945.
Reîntors la Amsterdam, a publicat prima variantă a Jurnalului Annei Frank în 1947. În Elveţia și-a dedicat tot restul vieţii publicării ”Jurnalului lui Anne Frank”.
A murit pe 19 august 1980.
 
Acest spectacol are o durată de 1 h și 15 min.

Distribuția:

Georgiana Niță 
Ștefania Pușcuță 
Monique Necula
Nicolae Duțu 
Victor Capbun
Denisa Tandică 
Matia Dobrilă 
Alfred Bănică 
Casiana Țepeluș 
George Buleandră 
Alex Măcrineanu
Bianca Mardale
Alisia Cristea
Valentin Agapie
Remus Bogdan
Iustin Păduraru
Sabin Preda
Dorina Samoilă 
Alexia Pendel
Bianca Munteanu
Robert Vasile

Sufleur: Amalia Vasile
Lumini: Bogdan Cociaș
Sunet: Ana Dobre

Spectacol susținut de elevii Liceului de Arte Hariclea Darclee